Conturile familiei Ceausescu: culisele unui rateu istoric

Unul dintre expertii straini care au cautat, in 1990, conturile secrete ale familiei Ceausescu dezvaluie, in premiera, ca intre anchetatori au existat disensiuni majore.

» Dupa aproape 20 de ani de la implicarea sa in acele cercetari, un inalt oficial roman considera ca "nu vom sti niciodata ce au gasit canadienii".

Recent, povestea presupuselor conturi secrete ale familiei Ceausescu a revenit in prim-plan dupa ce o ancheta pornita la Washington a obligat cea mai mare banca din Elvetia, UBS, sa-i deconspire pe titularii a sute de conturi, suspectati de fraude. S-a speculat ca renuntarea la faimosul secret bancar elvetian ar putea fi utila si Bucurestiului, daca va relua vreodata cautarea conturilor dictatoriale. Asta, in conditiile in care doar despre Elvetia si UBS au existat informatii ca ar gazdui aproximativ 400 de milioane de dolari. Cert este ca, in cei 20 de ani scursi de la Revolutie, povestea conturilor a fost de multi uitata. Cunoscatorii nu au avut nici ei vreun interes sa mearga mai departe, chiar daca au existat si incercari reale de a le scoate la iveala. Intre timp, varii comisii parlamentare au tras concluzia ca banii nu au existat, desi cercetarile par sa fi avansat mai mult la suprafata.



Ultima lopata pe mormantul acestui dosar a fost aruncata anul trecut, cand Legislativul a aprobat raportul comisiei de ancheta, condusa de conservatorul Sabin Cutas. Acesta e subalternul, pe linie de partid, al omului de afaceri Dan Voiculescu, suspectat mult timp ca s-ar fi imbogatit din asemenea sume. Dar prima si cea mai ampla actiune de deconspirare a acelor conturi s-a derulat in 1990, cand guvernul Roman a angajat mai multi experti straini, canadieni si elvetieni, specializati in astfel de operatiuni. Treaba lor s-a incheiat subit. Statul roman a reziliat contractul cand specialistii erau deja siguri ca unele conturi puteau fi recuperate. Romania libera readuce in atentie munca expertilor straini, ce s-a ales de acele demersuri si, mai ales, contextul in care au fost oprite cercetarile.

Acuzatie adusa si la Targoviste
Inca din timpul Revolutiei din decembrie 1989, la Bucuresti au aparut zvonuri intense despre o pretinsa avere secreta a Ceausestilor, ascunsa in conturi deschise la banci din afara Romaniei. Ipoteza e formulata chiar in actul de acuzare a dictatorilor, executati la Targoviste in ziua de Craciun a acelui an. In ianuarie 1990, guvernul provizoriu condus de Petre Roman demareaza o ancheta care vizeaza gasirea acelor bani. Oficial, conturile nu au fost descoperite niciodata. Exista insa suspiciuni ca acestea ar fi fost folosite de unii agenti ai serviciilor secrete comuniste si de oameni care ar fi activat in comertul exterior, controlat total de Securitate. Pentru aceasta misiune, cabinetul Roman angajeaza mai multi experti straini, specializati in asemenea operatiuni: pe canadienii de la Peat Marwick Thorne (firma de contabilitate juridica) si Gowling Stratshi&Henderson (casa de avocatura), dar si pe avocata elvetiana, de origine americana, Suzzane Wolfe Martin.



Cartierul lor general devine un birou situat in cladirea Ministerului Justitiei (MJ). Potrivit unor investigatii jurnalistice derulate in anii ’90, specialistii straini ar fi identificat mai multe piste si ar fi informat guvernul ca presupusele conturi ar exista si ar putea fi descoperite. Intr-un raport inaintat MJ la jumatatea lui 1990 de unul dintre coordonatorii echipei, Edward Belobaba, se "confirma ipoteza ca in timpul dictaturii lui Ceausescu au fost deturnate mari sume de bani. Dupa toate probabilitatile, o buna parte din acesti bani pot fi recuperati". La randul sau, Suzzane Wolfe Martin indica faptul ca "deturnarile de fonduri s-ar fi putut produce prin filialele bancilor straine din Romania", mentionand ca piste bancile Societe Generale si Manufacturer’s Hanover Trust. Societatile Crescent si Vitrocim, strans legate de numele liderului PC, Dan Voiculescu, sunt amintite drept posibili beneficiari ai banilor ascunsi de Ceausesti.



Explicatia rezida in faptul ca, inainte de ’89, Dan Voiculescu a activat in comertul exterior, iar pentru fiecare tranzactie de import-export, societati ca Vitrocim si Crescent incasau comisioane
raportate la volumul afacerii. Suzzane Wolfe Martin ramane un personaj-cheie in ecuatia acelei anchete. Potrivit ziaristului Dan Badea, aceasta ar fi sugerat autoritatilor romane chiar arestarea lui Voiculescu pentru deturnarea unor fonduri rezultate din operatiunile externe. Martin ar fi detinut si informatia ca in Austria existau conturi ale dictatorului. Intr-un demers fara precedent, Romania libera i-a contactat pe expertii straini care au cautat banii familiei Ceausescu. Canadienii pastreaza tacerea asupra aventurii lor in Romania. Suzzane Wolfe Martin ezita sa ofere detalii despre descoperirile pe care le-a facut. Dezvaluie insa ca in guvernul de la Bucuresti ar fi existat interese divergente asupra mersului investigatiei, iar canadienii ar fi pus-o de mai multe ori in pericol.

"Canadienii au facut lucruri periculoase"
"Am fost in aceeasi echipa cu avocatii canadieni, dar am fost angajata diferit. Expertii canadieni nu mi-au placut deloc pentru ca ei lucrau pentru o parte a guvernului, iar eu pentru alta." Asa incepe marturia avocatului americano-elvetian Suzzane Wolfe Martin, facuta in exclusivitate pentru Romania libera. In Europa si America, numele sau e binecunoscut printre specialistii in audit si litigii comerciale. Membru al barourilor din Washington si Geneva, dar si al Camerelor Internationale de Arbitraj din Franta si Elvetia, Suzzane Wolfe Martin a cunoscut Romania prin intermediul primului guvern post-decembrist, condus de Petre Roman. In acei ani, la Bucuresti singurul lucru sigur era nesiguranta: politica, economica si sociala. Regimul Iliescu era aprig contestat de opozitia reprezentata de partidele istorice, iar Occidentul incepea sa se indoiasca de nervul anticomunist al conducerii postceausiste. In interiorul serviciilor secrete situatia se mentinea in 1990 la fel de confuza.


Iar problema conturilor ceausiste, strans legata de activitatea
spionilor folositi de regimul comunist, aluneca si ea pe un teren brazdat de nisipuri miscatoare. Lipsa de transparenta a fost atunci impresia pregnanta sub care a lucrat si Suzzane Wolfe Martin. In 2009, expertul de la Geneva are inca retineri in a da amanunte.
Recunoaste insa, in premiera, ca investigarea modului in care si-ar fi ascuns Ceausescu averea ar fi decurs sub spectrul unor interese divergente: si la nivel guvernamental si la cel al echipei de experti straini. "Eu lucram pentru colegii mei de la Ministerul Justitiei, care reprezentau o alta forta, ca sa spunem asa. Am fost angajata de Ministerul Justitiei de la Bucuresti. stiu sigur ca am lucrat cu oameni din acest minister intrucat ne cunosteam, iar ei stiau ca sunt un avocat onest. Eu nu am fost angajata de Ministerul de Externe care, spre exemplu, i-a angajat pe canadieni. Trebuia sa lucram impreuna, dar ei intelegeau putin din ceea ce aveam de facut", povesteste Suzzane Wolfe Martin.