PNL lâncezeşte la umbra Crinului

Există lideri politici care au şarm doar în opoziţie, faţă de guvern sau în propriul partid. Crin Antonescu intră în categoria politicienilor care înfloresc în opoziţie şi dau să se ofilească la putere, ca şi cum n-ar suporta lumina prea puternică şi constantă a reflectoarelor.

Recunosc faptul că sunt printre cei cărora le plăcea să-l asculte pe Crin Anontescu vorbind. În marea de analfabeţi care inundă de 20 ani scena politică democratică, liderul liberal era o insulă de cultură, oratorie şi decenţă. Era printre puţinii politicieni capabili să rostească adevăruri usturătoare fără să-şi jignească oponenţii, să prezinte lucruri neplăcute fără să fie strident, să fie aplaudat cu sinceritate chiar şi de cei împotriva cărora îşi îndrepta tiradele.

De când a devenit preşedintele PNL, discursul său – singura armă veritabilă a lui Antonescu în lupta politică – şi-a pierdut din strălucire, ca şi cum liderul PNL n-ar mai găsi cuvintele potrivite, cu care altă dată
ridica în picioare sălile cu liberali. Acum, Crin Antonescu pare neconvingător. O simt şi colegii lui de partid, care, ieri, la lansarea candidaţilor la europarlamentare, l-au aplaudat mai mult din politeţe. Nici n-au prea avut ce aplauda, căci Antonescu nu le-a livrat decât o comparaţie, deja uzată, a şefului statului cu un chelner care încarcă nota de plată a electoratului în beneficiul său şi în detrimentul ţării.

Manifestarea sărăcioasă, în scenografie şi idei, de la Palatul Parlamentului, a arătat un PNL dezorientat, cu lideri care nu se regăsesc.

L-am auzit pe Ludovic Orban vorbind de valorile europene, pe Norica Nicolai – de separare, dezbinare şi ură (toate din vina lui Băsescu) şi pe Antonescu atacând guvernul nerespectuos faţă de contribuabili şi fără de soluţii în faţa crizei.

Soluţii n-au nici liberalii, deşi una singură a răzbătut din toate luările de cuvânt: Crin Antonescu preşedinte, în locul lui Traian Băsescu. De altfel, acesta pare să fie singurul lucru clar pentru PNL. Strategia politică şi mobilizarea activului de partid – demoralizat şi decimat de ordonanţa care politizează deconcentratele – au căzut în planul secund. Noua conducere a partidului acţionează, vorba lui Marian Vanghelie, brownian. N-are iniţiativă şi luptă cu puterea în funcţie de semnalele presei. În campania
pentru euroalegeri, unica tactică este plasarea partidului în spatele lui Crin Antonescu, aşteptat să-i contamineze cu charisma sa pe candidaţi.
După mediocraţia agresivă a perioadei Tăriceanu, PNL a intrat în perioada lâncezelii la umbra unui lider pe care se mizează totul, dar care n-a livrat încă nimic. Pentru ca relaţia dintre Crin Antonescu şi PNL să fie funcţională şi partidul să conteze în jocurile politice de dinainte şi după prezidenţiale, cineva trebuie să facă primul pas: Antonescu să treacă dincolo de propriile vorbe sau PNL să-i creeze platforma necesară unui lider politic de anvergură.